Ritmul Planetei Pământ (Raluca S. Chițu)

Rudolf Steiner vede Pământul ca pe un organism viu, însuflețit, care susține prin propriile sale forțe interioare, întreaga lume vie și toate corpurile înzestrate cu suflet care trăiesc pe el. Astfel, întreaga lume (minerală, vegetală, animală și umană) este potențată de forțele interioare ale Pământului.

Putem observa cu ușurință cum, de-a lungul unui an, Pământul își schimbă complet înfățișarea, trecând printr-un circuit permanent, repetitiv, pe care Steiner îl numește ”respirație”. El nu se referă aici la respirația plantelor și la procesul de fotosinteză, ci la un proces mult mai profund în care sunt inspirate și expirate forțele vitale ale Pământului, cele care fac să răsară plantele primăvara și care se retrag din nou toamna când plantele se opresc din creștere, se ofilesc și revin în pământ. Astfel, în timpul iernii, Pământul a inspirat deja aceste forțe de viață și își reține acum în interior ”sufletescul”, ”sinele”. Solstițiul de iarnă marchează ziua cea mai scurtă și noaptea cea mai lungă a anului.
Urmează apoi perioada până la echinocțiul de primăvară, la sfârșitul lunii martie, când Pământul începe să expire. Soarele își poate exercita acum din nou influența asupra Pământului, căci acesta își expiră complet forțele. Ziua începe să crească după solstițiul de iarnă și va fi egală cu noaptea la echinocțiul de primăvară.

Ziua va crește până la solstițiul de vară, când trăim cea mai scurtă noapte a anului. În luna iunie, Pământul se află într-o noua stare. Întreaga sa entitate sufletească se revarsă în spațiul cosmic și se reflectă pe suprafața fizică a Pământului care se umple de plante, animale, păsări, insecte, viață și culoare. Mai departe, forțele expirate în timpul verii încep încet să se retragă pentru ca Pământul să inspire din nou. Astfel, la echinocțiul de toamnă ziua va fi egală cu noaptea urmând a descrește până la solstițiul de iarnă.
Acest ritm de inspir-expir al Pământului este simțit la un nivel subtil și de noi, manifestat adesea prin ”asteniile” de primăvară sau toamnă.

Masa anotimpurilor, localizată în colțul estic al clasei noastre, face lină această conexiune dintre cer și pământ și are rolul de a păstra activ în simțirea copiilor, acest ritm al planetei.
În fiecare anotimp, masa îmbracă complet alte hăinuțe și primește daruri din natură caracteristice anotimpului respectiv (scoici, nisip, un bol cu apă, frunze uscate, castane, tărtăcuțe, porumb uscat, mere sau fructe de toamnă, pitici din ceară sau din lemn, conuri de brazi, coronița de advent, lumânări, pietre, cristale, ciupercuțe, scoarță de copac, ghiocei și flori de primăvară etc).

Magia trecerii de la un anotimp la altul și schimbările care apar înăuntrul și în afara noastră sunt momente pe care, singură, sala de clasă nu le poate oferi.

La Mulți Ani veseli şi sănătoşi vă doresc şi drumeții grămadăăă !!!

Autor:

Raluca S. Chițu

Profesor Învățător, clasa a II-a a Păpădiilor, Școala Primară Liberă Waldorf Sophia din Brașov